La birou - toata ziua pe scaun, la calculator. Acasa - pe la 5-6 seara. Evident, nu mai ies nicaieri... sport, plimbare, altele.
Inainte vreme, cu bicicleta ieseam de regulat de cateva ori pe saptamana sau in concedii, cu sotul.
Am renuntat la fumat acum doi ani si m-am ingrasat 15 kg. Cand am decis ca nu mai pot, am hotarat sa merg (aproape) zilnic cu bicicleta la serviciu, ca de altele nu aveam timp.
Asa incat: plec la serviciu pe la 7,45 dimineata, pe strada, cu casca si manusi. Ajung dupa 30-40 minute la munca.
Leg iapa de gard, sub geamul sefei (care nu stie a cui e bicicleta), pana seara. Ma spal, ma schimb, trec la treaba. La ora 17, hopa-sus pe calut inapoi acasa, pe sosea, inca juma' de ora de pedalat sprinten-relaxat.
Pe strada musai ochii in patru. Calm (dupa ceva vreme...). Vointa de a merge mai departe, fara nervi, fara furie. Am permis auto de 12 ani, dar era sa-mi iau cateva portiere in fata, sa fiu calcata de vreo 4-5 masini si chiar sa iau bataie (fara exagerare) de vreo cateva ori de la soferi frustrati si criminali care fac atac de nervi cand vad femei la ghidon sau la volan, care nu se obosesc sa dea prioritate unui biciclist, care nu semnalizeaza niciodata in prezenta unuia (uneia) pe doua roti... si multe alte nesimtiri. Dar mergem mai departe.
Oricum, mi-e bine. Ma simt ok, incep sa slabesc (incet-incet), sunt mai tonica, mai vioaie, parca si sotul ma alinta mai mult...
Asa ca va invit saiesiti la pedalat chiar si pe strada, daca stiti ce faceti, daca stapiniti bicicleta si mai ales daca stiti regulile si semnele de circulatie, prioritatile, incadrarile in banda potrivita si toate celelalte. Toate se pot invata impreuna cu cineva priceput.
Iar daca nu va place asfaltul soselei, e bine si pe piste sau trotuare; si in afara orasului, la drum lung de vacanta.
Poza e dintr-o calatorie la Cheile Bicazului.
E fain pe bicicleta.
Am renuntat la fumat acum doi ani si m-am ingrasat 15 kg. Cand am decis ca nu mai pot, am hotarat sa merg (aproape) zilnic cu bicicleta la serviciu, ca de altele nu aveam timp.
Asa incat: plec la serviciu pe la 7,45 dimineata, pe strada, cu casca si manusi. Ajung dupa 30-40 minute la munca.
Leg iapa de gard, sub geamul sefei (care nu stie a cui e bicicleta), pana seara. Ma spal, ma schimb, trec la treaba. La ora 17, hopa-sus pe calut inapoi acasa, pe sosea, inca juma' de ora de pedalat sprinten-relaxat.
Pe strada musai ochii in patru. Calm (dupa ceva vreme...). Vointa de a merge mai departe, fara nervi, fara furie. Am permis auto de 12 ani, dar era sa-mi iau cateva portiere in fata, sa fiu calcata de vreo 4-5 masini si chiar sa iau bataie (fara exagerare) de vreo cateva ori de la soferi frustrati si criminali care fac atac de nervi cand vad femei la ghidon sau la volan, care nu se obosesc sa dea prioritate unui biciclist, care nu semnalizeaza niciodata in prezenta unuia (uneia) pe doua roti... si multe alte nesimtiri. Dar mergem mai departe.
Oricum, mi-e bine. Ma simt ok, incep sa slabesc (incet-incet), sunt mai tonica, mai vioaie, parca si sotul ma alinta mai mult...
Asa ca va invit saiesiti la pedalat chiar si pe strada, daca stiti ce faceti, daca stapiniti bicicleta si mai ales daca stiti regulile si semnele de circulatie, prioritatile, incadrarile in banda potrivita si toate celelalte. Toate se pot invata impreuna cu cineva priceput.
Iar daca nu va place asfaltul soselei, e bine si pe piste sau trotuare; si in afara orasului, la drum lung de vacanta.
Poza e dintr-o calatorie la Cheile Bicazului.
E fain pe bicicleta.
Cu bicicleta la serviciu - comentarii
Trimiteți un comentariu